Daca tot sunt la mare pret sequel-urile anul acesta, nu vad de ce ar fi trebuit ca Jack Sparrow sa faca exceptie. Vestea buna este ca deocamdata nu a intrat in productie seria a patra. In acest context, putem spune ca, desi are ca titlu „La capatul lumii”, Piratii lui Gore Verbinski nu reusesc sa aduca spectatorii la capatul rabdarii. Ba chiar mai ramane loc de un episod, doua.

Impactul filmului este oarecum similar cu al trilogiei „Lord of the Rings”: dupa un prim episod care lasa o lume intreaga cu gura cascata, urmeaza partea a doua, cu buget mai mare, dar mult mai plictisitoare, iar cand nimeni nu se asteapta, partea a treia sparge si box-office-ul, si audienta, fiind, de departe, cea mai buna realizare a seriei.

De altfel, episodul trei al „Piratilor din Caraibe” s-a plasat pe locul secund „all time” dupa incasarile din primul weekend, fiind devansat doar de „Spider Man 3”, si asta probabil pentru ca filmul are aproape trei ore, ceea ce a determinat un numar mai mic de proiectii.

Interesant este si faptul ca, in premiera, totalul incasarilor din SUA a fost depasit de cel al restului lumii.

Intrebarea care se pune este daca Verbinsky mai putea aduce ceva nou, in conditiile in care precedenta serie excelase tocmai prin lipsa inovatiilor, absolut indispensabile in cazul unui sequel cu pretentii de block-buster. Ei bine, raspunsul este pozitiv. Mai mult, surprizele (placute) se regasesc pe aproape toate planurile.

Incepand de la scenariu, care in ciuda infloriturilor specifice e coerent si plin de rasturnari de situatie, continuand cu efectele speciale - spectaculoase mai mult ca idee decat ca realizare - si terminand cu aparitia insolita a lui Keith Richards, care salveaza in extremis, cu un rol scurt, dar eficace, mandria piratilor din lumea intreaga.

Da, salveaza, pentru ca acesta e singurul r