Din momentul in care un sondaj INSOMAR informa, la jumatatea lunii mai, despre o sustinere de 51% a PD, formatiunea politica in cauza a fost cuprinsa de o euforie moderata. Intr-adevar, bratul drept al presedintelui parea marele invingator al oricarei realinieri politice.
Lasand la o parte iluziile, realitatea dura impune un rationament mai profund. Funia din casa liberala, recte Guvernul Tariceanu, va trage partidul, probabil, sub pragul de 10%. Dar, pe cand Tariceanu a muncit din greu pentru distrugerea partidului sau, PD nu a depus eforturi similare in vederea cresterii propriei ponderi.
Partidul inca pluteste pe apele popularitatii presedintelui, tulburate recent de adversarii parlamentari ai acestuia.
In campania pentru referendum, seful statului a fost deseori insotit de Monica Macovei. Pentru o mare parte a electoratului tanar, citadin si cu o buna pregatire profesionala, fostul ministru al Justitiei a devenit sinonimic ideii unei Romanii moderne, curate.
Ca atare, aceste segmente ale electoratului s-au prezentat la urne intr-un numar mai mare decat cetatenii din mediul rural - aspect care ar putea indica, eventual, debutul unei noi ere politice. Tine de domeniul logicii ca multi dintre acesti oameni sa se declare deopotriva sustinatori ai PD - totusi, exista si voci mai ezitante in ceea ce priveste sprijinul acordat democratilor.
O analiza succinta a activitatii autoritatilor municipale din Bucuresti sau Brasov releva motivul ezitarilor acestor oameni. In ambele cazuri, rezultatele nu difera, deocamdata, spectaculos de cele obtinute anterior de PSD, iar in altele, precum Clujul, Ioan Rus se prea poate sa fi fost, cel putin din unele puncte de vedere, un edil mai bun ca Emil Boc.
Primarul Clujului a vorbit despre dezirabilitatea unei guvernari PD-PSD pentru a inlatura ruinele guvernarii Tar
