Motiunea de cenzura initiata de Partidul Democrat are ca principal scop trasarea granitei dintre partidele de opozitie si cele aflate la putere. PSD s-a hotarat sa nu puna umarul la daramarea Cabinetului Tariceanu, de teama ca in acest fel s-ar putea deschide calea spre alegeri anticipate. In acelasi timp, social-democratii au lasat sa se inteleaga ca vor sustine Guvernul daca preia cateva "teme de stanga" prioritare pentru PSD, dar in subsidiar negociaza cu PNL fonduri suplimentare pentru localitatile cu primari PSD si chiar functii in institutiile descentralizate pentru clientela social-democrata.

Partidul lui Mircea Geoana va putea astfel sa guverneze din opozitie, folosindu-se de multe din beneficiile puterii, fara sa fie nevoit sa-si asume raspunderile acesteia. Electoratul social-democrat ar putea primi bine miscarea, mai ales daca simte imbunatatiri cat de mici la bugetul familiei sau transformari vizibile in comunitatile locale din care face parte. Din acest posibil aranjament PSD ar putea castiga maximum posibil, in vreme ce PNL s-ar putea rezuma la minimum acceptabil.

Bazinul electoral al PNL s-a redus la mai putin de zece la suta dupa asocierea liberalilor in coalitia antiprezidentiala, iar o eventuala colaborare cu PSD ar putea reduce si mai mult numarul simpatizantilor Partidului National Liberal. Ramanerea la putere cu orice pret va avea efecte negative asupra primului-ministru si a partidului pe care il conduce. De altfel, cu exceptia lui Nicolae Vacaroiu, fostii premieri postdecembristi si-au incheiat cariera politica destul de repede si nu au mai avut influenta in partidele care i-au propulsat in fruntea Guvernului.

Calin Popescu Tariceanu se gandeste mai mult la prezent decat la viitor, de aceea prefera sa-si duca mandatul pana la capat, in schimb colegii sai de partid par tot mai preocupati de scaderea accentuata a PNL in sondaje.