- Editorial - nr. 107 / 5 Iunie, 2007 Iubind adevarul, in spiritul lui cunoscut pentru asezarea lucrurilor in acea dreapta cumpanire, romanul spune ca "Lauda de sine nu miroase a bine!". Si tot romanul iubitor de adevar mai spune ca poti pranzi cu minciuna, dar nu vei reusi sa si cinezi cu ea. Intorcandu-ne la acelasi popor si noi - nu doar, in vorbe, ca domnul Traian Basescu! _, avand drept calauza timpul si adevarul in lupta cu eroarea, convinsi ca "limba omului nu trebuie sa graiasca minciuna", vom fi pe deplin de acord cu Aristotel: "Prieten imi este Platon, dar mai prieten _ Adevarul!". Asadar, asezati intre Aristotel si Platon sa cantarim afirmatiile, faptele, asa cum sunt ele, si Adevarul care poate fi doar unul singur! Il auzeam, mai deunazi, pe domnul Emil Boc, de altfel un jurist excelent, un profesionist in materie, dar prea robit politicii mizerabile, afirmand cu seninatate, luat de valul inselatorului referendum trecut, ca PD ar avea marele merit al accederii Romaniei in UE! Acelasi lucru l-au mai spus si alti guresi politicieni. Ce eroare! Cum l-a mai luat gura pe dinainte! Ce minciuna sfruntata! Ce lipsa de respect fata de romani! Ce nerusinare! Ce impietate! Ce sfidare a adevarului! Oricine ar putea deduce, dintr-o astfel de afirmatie impotriva logicii, ca PD ar fi "aranjat" chestiunea in discutie. Accederea Romaniei in UE (precum si primirea ei in NATO!) nu-i "opera" unui singur partid anume, indiferent care ar fi el, ci rezultatul stradaniilor si al implicarii tuturor partidelor parlamentare, fara exceptie! Ca toate aceste demersuri au fost inmanuncheate sub un guvern anume, prin jocul intamplarilor, este cu totul altceva. A judeca astfel o situatie, precum este si cea acum in discutie, a-ti insusi merite care apartin tuturor (poate ca doar prof. univ. dr. Vasile Puscas, negociator excelent al perioadei preaderare, ar avea dreptul sa se laude cu un