- Comentariu - nr. 107 / 5 Iunie, 2007 Sa intoarcem, o clipa, pagina istoriei recente. 1 martie 1992, ziua primirii in ONU a Republicii Moldova, a fost urmata, la 2 martie, de atacul unor efective ale Garzii transnistrene si ale unor unitati de cazaci, pentru incercarea de legitimare a puterii sovietice in declin intr-o zona dominata de Armata a 14-a de ocupatie. Era inceputul unui razboi civil, in urma caruia Transnistria s-a desprins de Republica Moldova. "Grupul Ilascu", format din Ilie Ilascu, Alexandru Lesco, Andrei Ivantoc, Tudor Petrov-Popa si Petru Godiac, lupta impotriva totalitarismului comunist, pentru daramarea fantomei "golemului cu picioare de lut" _ monstrul URSS. Aparand independenta statala a Republicii Moldova, ei au atacat ciuma rosie, ilegala si criminala, au luptat impotriva statului-pirat Republica Moldoveneasca Transnistria, condusa de Igor Smirnov _ pionul Moscovei. In noaptea de 2 spre 3 iunie 1992, membrii "Grupului Ilascu" sunt arestati, incarcerati si judecati pentru acte de terorism. Acolo, "la margine de tara", cum se exprima Ilie Ilascu, are loc o farsa juridica revoltatoare, sub bagheta unui procuror in fusta, o rusoaica turbata. Dreptatea a fost rastignita, fiinta umana ultragiata, de catre cei care ne vor fratii basarabeni cu gatul pe butuc. Un abuz strigator la cer, spre rusinea unei intregi Europe pasive, ii arunca pe prizonierii regimului de la Tiraspol, ai fortelor secesioniste, cele mai reactionare ale fostului imperiu sovietic, in custile de fier. Ilie Ilascu este condamnat la moarte. Ceilalti, la ani grei de temnita. Totul, in lipsa minimelor dovezi! "Concilierea" Snegur-Eltan este pur formala, iar membrii "Grupului Ilascu" sunt uitati sa zaca in temnita de la Hlinoaia. Timidele incercari ale unor presedinti de state, chiar ale lui Nelson Mandela, ale Preafericitului Parinte Teoctist, Patriarhul BOR, protestele organizatiilor