Un film coreean, productie 2007, despre candoarea dragostei homosexuale a starnit hohote de ras, insa a lasat publicul in ceata: a fost sau nu a fost parodie?

“Fara regrete” este un film dezarmant. Povestea se incheaga in jurul unui ta-nar, Lee Su-min plecat de la tara si ajuns in “jungla” de la Seul. Lee Su-min este frumos, atletic de o puritate rurala, nepervertit. El munceste la inceput intr-o fabrica, face pe soferul si mai merge si la scoala.

Intr-una din zile el il intalneste pe Jae-min, un bogatas homosexual care este fortat de parinti la o casatorie normala.

De aici si pana la o adevarata saga sentimentala este doar un pas: el e bogat, iar celalalt e sarac. Saracul il respinge pe bogat din principiu, din frica de a nu fi considerat un profitor, insa bogatul e gata sa renunte la orice pentru iubirea lui.

Filmul e curat, filmat cuminte, are imagini pastorale in opozitie cu nebunia orasului. Singurele scene care se incadreaza la categoria “fara limita“ - unde au gasit si organizatorii TIFF de cuviinta sa inregimenteze pelicula, sunt cele in care protagonistii fac sex. Totul e filmat in alb negru, usor blurat, dar explicit, de o candoare care nu te poate revolta ca privitor.

Daca cuplul ar fi fost unul hetero, o femeie si un barbat, am fi asistat la un film romantic despre obstacole depasite si cu happy-end!

Pentru a face rost de bani, Lee Su-min ajunge sa lucre-ze intr-un bordel-inversat din nou: fetele care pres-teaza sunt “prostituati”, patroana stabilimentului este “un madam”. Viziunea regizorala nu ia in deradere situatia, este obiectiva si oarecum naiva. Fapt pentru care spectatorii au izbucnit in repetate randuri in ras.

Este cel putin ciudat, pen-tru mintile setate in registrul asa-zis al normalit