Tot mai multe partide au grupuri regionale. Grupul moldovean si cel ardelean pot fi invocate in PSD, PNL si PD. Asimilate grupurilor economice de interese locale, aceste nuclee pot reprezenta un nou fenomen politic.
Nu mai este un secret pentru nimeni ca Grupul de la Cluj reprezinta un brand consolidat. Pornit ca o miscare politica de reforma a PSD, grupul este astazi aproape o formatiune de sine statatoare. Grupului i se pot ralia si reprezentanti PD. Acelasi fenomen se intimpla cu pesedistii si penelistii din Moldova.
Grupul de la Bacau, dominat spiritual de Hrebenciuc, impreuna cu cel de la Iasi, nasit de Fenechiu, sint un alt exemplu de colaborare regionala, plasata dincolo de ideologie.
In ultima perioada sint semnale tot mai evidente ca in partidele politice se petrec miscari care tind catre obtinerea de succese locale, indiferent de partidul in care sint inscrisi promotorii acestor miscari. Grupul de la Cluj PSD-PD este cel mai reprezentativ exemplu de regionalizare a politicii. Reprezentantii celor doua formatiuni sint de ceva timp parteneri intr-un pact de neagresiune.
Solutiile care pleaca de acolo spre Bucuresti arata din start o anumita toleranta fata de partenerii locali si nu de putine ori propunerile ardelene sint divergente fata de cele de la centru, fie ca e vorba de pedisti, fie ca e vorba de pesedisti. Pentru toata lumea este evident ca Blaga, Rus, Dincu si Boc se inteleg mult mai bine intre ei, decit fiecare in parte cu colegii de la Bucuresti.
Ba chiar, de multe ori, in decursul timpului, sustinerile pentru obiective economice au fost reciproce in chestiunile majore. Cel mai la indemina exemplu este cel al autostrazii Bechtel, unde Boc aproape ca s-a certat cu colegii de la Bucuresti in sustinerea proiectului demarat de PSD.
Daca in cazul PSD-PD de la Cluj se poate vorbi cit d
