Daca n-ar fi penibil ceea ce se intimpla acum in Parlament, cu siguranta ar fi amuzant. Motiunea initiata de PD, cel putin faza ei de debut, mai are putin pina sa ajunga de risul curcilor. Si nu e vorba despre continut, cu toate ca si aici ar fi destule de discutat - cum ar fi, dincolo de reprosurile aduse punctual unor ministri precum Chiuariu si Cioroianu, moralitatea cramponarii lui Tariceanu de scaunul de premier. Modul in care documentul cu pricina s-a tot plimbat pe la Camera Deputatilor este de-a dreptul hilar: initiatorii motiunii au incercat in doua rinduri sa o inregistreze, dar tot de atitea ori le-a venit hirtia inapoi, pe motiv ca unii sustinatori ai ei au semnat de doua ori, in vreme ce altii au anuntat ca actioneaza ca Tariceanu si Basescu, adica se razgindesc si nu mai vor sa apara cu numele. In consecinta, numarul necesar de semnaturi pentru promovarea motiunii de cenzura nu fusese atins. Eforturile democratilor si ale liberal-democratilor par sa fi ajuns la capat, din moment ce s-a vazut inca o data ca doar membrii celor doua formatiuni doresc alegeri anticipate. Cu alte cuvinte, s-a vazut din nou ca mai mult de atit nu se poate face pentru a pedepsi Guvernul. Poate ca motiunea va fi in final promovata in Parlament, dar, dupa cum au anuntat liderii celorlalte formatiuni prezente in Legislativ, ea nu are sanse sa fie si votata. Se contureaza astfel un dus rece, o aducere cu picioarele pe pamint a democratilor dupa euforia cistigarii referendumului. Increderea lor oarba in promisiunile initiale ale celorlalti actori din Parlament, ca vor sustine blamarea cabinetului Tariceanu, denota ori un curaj nebunesc, ori un infantilism politic surprinzator. Daca micii jucatori - PRM si PC - au dat inapoi anuntind ca le este indiferent sau ca-si lasa membrii sa voteze dupa cum ii taie capul, PNL si UDMR se vor impotrivi in mod evident motiunii, ceea ce inseamna c