Pe undeva miscarea de apropiere a PNL de partide precum AP al fostului presedinte Constantinescu sau PNTCD este foarte naturala.
Ii uneste discursul categoric impotriva presedintelui Basescu; si se mai pot intalni, tot la nivel de discurs, pe terenul unui anti-comunism (si restul de teme asociate) radical - al retoricii “dreptei” (de dragul conciziunii, oriunde mai e folosit termenul in articol, se va considera intre ghilimele), retorica pe care PNL a lasat-o in ultima vreme pe planul secund.
dezbate pe Blogul lui Doc
Formarea unui pol de dreapta este, cel putin la o prima vedere, o lovitura politica data PD careia ii este contestat public chiar statutul de partid de dreapta, cu atat mai mult posibilitatea de a coagula in jurul lui fortele care se revendica de aceasta parte a spectrului politic.
De asemenea, din acest pol mai poate aparea un prezidentiabil (nu neaparat dl Constantinescu), tinand cont ca PNL are o problema din acest punct de vedere.
Acestea fiind spuse, o astfel de constructie pune destul de multe probleme. Cele doua aliante politice de dreapta care au castigat puterea (CDR si Alianta D.A) sunt, dintr-un punct de vedere, la poluri opuse. CDR, de fapt CDR 2000, a decedat la alegeri, in dizgratia generala a publicului.
Alianta a decedat formal prin separare, dar si in ultimele clipe a continuat sa aiba un sprijin categoric in randul alegatorilor. Conventia a lasat in memoria electorala imaginea unui scandal si a unui blocaj politic neintrerupt si insolvabil. Nu stiu sa existe vreun curent public sesizabil care sa fie caracterizat prin nostalgia guvernarii dintre ‘96 si 2000.
Exista diferite grade de asprime si nuantari in judecata perioadei si indentificarea responsabililor pentru esecul Conventiei. Dar nu exista o opinie semnificativa care sa nege ca a fost vorba de un esec.
@N