Ce da o nota cu totul aparte felului in care viata politica se desfasoara pe plaiurile mioritice, distingand-o net de modul in care ea se consuma in tarile cu democratii autentice si temeinic consolidate, este absenta cu desavarsire a practicii sanctionarii celor vinovati pentru infrangerile suferite in lupta politica.
Nu s-a intamplat vreodata ca marii perdanti sa aiba elementara onestitate sa se considere pasibili de pedeapsa si sa si-o administreze cu barbatia cuvenita si nu ne-a fost dat nici sa fim martorii judecatii drepte aplicata de un partid sau altul, impotriva celor care i-au condus la esec.
Recenta confruntare dintre coalitia anti-Bases¬cu si presedinte, finalizata in Referendumul din 19 mai, nu face nici ea exceptie de la neproductiva regula a jocului.
In loc sa vina in fata partidelor pe care le-au tarat intr-o confruntare a carui deznodamant numai un orb nu l-ar fi intrezarit si sa aiba taria macar a unui Tudor Postelnicu, care, intr-un proces istoric, a recunoscut ca a fost un dobitoc, si sa-si ceara iertare pentru raul provocat (inregistrat in toate sondajele de opinie) d-nii.
Calin Popescu Tariceanu, Mircea Geoana, Corneliu Vadim Tudor si Dan Voiculescu se intrec in "interpretarile" cele mai aberante, cele mai suprarealis¬te ale unui rezultat ce nu reclama si nu suporta decat un singur gest: DEMISIA! Absenta din sistemul de gandire a celor ajunsi in varful partidelor a accesului la codul elementar de comportament, definit de regulile imuabile ale jocului
democratic, este preluata intr-un mimetism desavarsit de locotenentii acestora care, chiar daca intr-o ratacire de bun-simt au cedat imboldului sa-si anunte demisiile din toate functiile de conducere, se simt extrem de in largul lor cand, in clipa urmatoare, revin si trec senini cu buretele peste o decizie care le-ar fi facut cinste.
