M-am intrebat deseori: un turist strain (sau unul autohton) care vine la Bucuresti si vrea sa vada un spectacol, unul singur, emblematic pentru Capitala sau pentru spiritul romanesc, spre ce sala de teatru se indreapta?
In multe capitale ale lumii, aceste spectacole emblematice figureaza de mult in ghiduri. La Paris traseul turistic este punctat, pentru majoritatea strainilor, de o incursiune prin Montmartre, unde trebuie vazuta, la celebrul cabaret Moulin Rouge, o reprezentatie de French Cancan, dar spiritele mai fine se duc mai degraba sa vada, la Théatre de la Huchette, piesele lui Ionescu, "Cantareata cheala" si "Lectia", care se joaca fara intrerupere de 50 de ani in acest loc devenit mitic din Cartierul Latin.
si la Londra turistul are de ales intre cel putin doua posibilitati. Multi considera ca spiritul londonez nu poate fi inteles daca nu se duc sa vada unul dintre acele faimoase spectacole de musical, precum "Cats" sau "Les Misérables", care rezista pe afise timp de ani si ani de zile (al doilea, de exemplu, de joaca de 21 de ani cu un succes constant). Din ce in ce mai multi turisti opteaza insa pentru o piesa de Shakespeare jucata ca pe vremea marelui Will in celebrul teatru Globe restaurat.
La Madrid, turistul "cultural" are de ales intre a asista la un spectacol de flamenco sau la o corida. La Lisabona, si in Portugalia in general devine inevitabila intrarea la un concert de fado, o inventie muzicala care atinge coardele cele mai sensibile ale poeziei, si de care portughezii sunt atat de mandri. Probabil ca la Viena turistul cultural cauta un concert de muzica clasica, in timp ce Berlinul este inca bantuit de spiritul spectacolelor de cabaret din anii ‘30. Fara indoiala, in Italia dorinta de a vedea un spectacol, unul singur, rimeaza cu o intrare la opera (cel putin la Milano), desi commedia dell’arte face parte si ea, cu aceeasi inten
