COMPANIE. Pe langa sot , in viata Larisei mai exista si un ciobanesc belgian, Teddy (medalion), pe care l-a primit din Polonia Alina Benciu
Larisa Toma s-a apucat sa arunce la cos pe cand avea noua ani. Ea mai are doi sportivi in familie: tatal, Sergei Larion, fost campion european la caiac-canoe si mama, Ecaterina Deac, fosta campioana nationala la canotaj. La 16 ani, Larisei i s-a spus ca nu mai poate juca baschet pentru ca sufera de o boala de inima. Au trecut alti 16 ani de atunci, timp in care a castigat 10 medalii de argint si una de aur cu MCM Targoviste, sezonul acesta.
- Cum ai primit vestea ca trebuie sa te lasi de baschet?
- Foarte greu. Eram la Rapid atunci. Mi-au spus ca sunt suspecta de sindromul WPW (Wolf-Parkinson-White), care poate duce la aparitia mortii subite. Trei luni n-am mai avut voie sa fac niciun efort si am urmat un tratament cu propanolol. Clubul mi-a zis ca, daca vreau sa mai joc, trebuie s-o fac pe semnatura, pentru ca ei nu-si asuma niciun risc.
- Si la finala campionatului national ti s-a facut rau...
- Am avut tensiunea foarte mare. Si acum am niste extra-sistole. Am luat aspirina, nitroglicerina si am revenit pe teren. Antrenorul m-a bagat dupa ce a primit acceptul sotului meu. Si el a facut sport. A jucat fotbal la Dinamo, la juniori. E caine pana la moarte!
- Acum ai 32 de ani. Te-ai gandit sa te lasi de baschet?
- Nu, chiar daca imi doresc un copil. Mai am inca un an de contract cu MCM Targoviste. La finalul lui, voi face copilul, apoi ma gandesc sa revin pe teren. Pana atunci, ma antrenez cu nepotelul meu, care are un an de zile. Stau la curte, impreuna cu socrii si cumnatii.
- Cum l-ai cunoscut pe sotul tau?
- La mine acasa. Eu trebuia sa fiu intr-o deplasare, dar m-am intors mai devreme. El a venit, cu doi pri
