Deşi pare neverosimil, România de acum 100 de ani era un mare producător de petrol brut şi rafinat. Clădirile impunătoare din Bucureşti şi centrele oraşelor din mica Românie au fost ridicate datorită acestei industrii. În 1906, România ocupa, în producţia de petrol, locul al patrulea, după Rusia, S.U.A. şi Indiile Olandeze, devenind în perioada interbelică a treia producătoare de petrol din lume. Capitalul investit în această exploatare la 1900 atingea circa 190.000.000
Deşi pare neverosimil, România de acum 100 de ani era un mare producător de petrol brut şi rafinat. Clădirile impunătoare din Bucureşti şi centrele oraşelor din mica Românie au fost ridicate datorită acestei industrii.
În 1906, România ocupa, în producţia de petrol, locul al patrulea, după Rusia, S.U.A. şi Indiile Olandeze, devenind în perioada interbelică a treia producătoare de petrol din lume. Capitalul investit în această exploatare la 1900 atingea circa 190.000.000 de franci, din care 16.000.000 de franci era capital românesc.
Capitalul german era cel mai important la 1900: 74.000.000 de franci, urmat de capitalul francez: 31.000.000 de franci. O mare parte a producţiei era exportată. În 1906 s-au exportat 321.119 tone, în valoare de 26.000.000 de franci. La sfârşitul acelui an, existau în România 37 de societăţi pe acţiuni şi 16 asociaţii sau sindicate pentru exploatarea petrolului.
Societatea anonimă „Aurora“ a fost înfiinţată în 1898 la Ploieşti cu un capital de 150.000 de franci. În 1899, societatea petrolieră internaţională română din Amsterdam a fuzionat cu Aurora, căreia îi păstrează numele, îşi mută sediul la Bucureşti, actualmente aflat pe strada Paleologu, şi îşi măreşte capitalul la 6.500.000 de franci. Această societate deţine o rafinărie la Băicoi, care poate prelucra până la 900 de tone de petrol pe zi,
