Emil Constantinescu imi confirma o impresie pe care o aveam mai de demult despre domnia sa. Si anume ca e orb din punct de vedere politic. Ochelarii domniei sale au fost buni in 1996, cind i-au dat acea aura de severitate intelectuala egalata cu usurinta, in 2004, de privirea cis si golaneasca a mai populistului Basescu. insa nu mai sint de nici un folos acum.
Emil Constantinescu mai crede, inca, in faptul ca domnia sa inseamna ceva, din punct de vedere politic, in Romania lui 2007.
Ca si Ion Iliescu, domnia sa nu isi gaseste linistea la anii batrinetii si considera ca daca ai fost sef de stat e musai sa fii mai cu cap decit altii. Pentru ca asa e credinta politica romaneasca: functia il face pe om. Asa a crezut si Iliescu, asa cred si Constantinescu si Basescu.
Primii doi si-au luat cuvenita palma dupa ceafa de la popor, nu ca poporului i-ar displacea functiile, ci pentru ca asa sintem noi, romanii, imprevizibili: nu se stie niciodata ce ni se nazare. Cum, de exemplu, i s-a nazarit domnului Emil Constantinescu, cel invins in ’96, de anumite „structuri“ (ce termen abstract!), sa se alieze cu alte „structuri“ la a caror vedere ochelarii domniei sale nu tresalta, ingroziti. Adica cu PNL.
Ca in remake-urile hollywoodiene, Constantinescu si PNL ne prezinta CDR, partea a... cincea, oare? Uite ca nu mai stiu. in orice caz, partea cu „spiritul CDR“ mi s-a parut cea mai amuzanta, avind in vedere ca spiritul asta deja prinde un miros foarte acru din cauza vecinatatii cu negocierile dintre PNL si PSD privind un nou guvern.„Valorile dreptei“, dupa cum se exprima domnul Constantinescu, sint in pericol sa devina linearul cu care stinga pesedista masoara citi metri mai are pina pune mina iar pe putere. insa asta nu pare sa-l deranjeze pe orbul politic Emil Constantinescu. La fel cum nu pare sa-l deranjeze nici pe activistul Ion Iliescu, ai c
