Paul CERNAT
Contimporanul. Istoria unei reviste
de avangarda
Editura Institutul Cultural Roman, Colectia „Vocabular“, Bucuresti, 2007, 196 p.
Paul Cernat construieste in cartea sa (Contimporanul. Istoria unei reviste de avangarda) un medalion analitic al uneia dintre cele mai importante reviste romanesti interbelice, Contimporanul, expresie a ceea ce criticul numeste un avangardism „moderat, tolerant, ecumenic si constructiv“, asumind curajos atit originile avangardei romanesti, cit si rolul director, de promotor al curentului, satelizind gruparile similare in epoca de la revistele Integral, Unu etc. Interesul studiului lui Paul Cernat consta in focalizarea nu doar a unui curent literar, a unei estetici, directii culturale, a unui autor sau opere anume, ci a unei reviste care le insumeaza si care, asa cum reuseste sa demonstreze, ipostaziaza o „fata“ proteica a modernitatii.
Paul Cernat practica ceea ce as indrazni sa numesc o critica deconstructivista, nuantind demersul istorico-literar, printr-o minutie a detaliului semnificativ, vizind puncte de articulatie sensibile ale vastei retele de relatii, animonizati, simpatii, contaminari, coabitari, derapaje cultural-ideologice reintegrate hermeneutic in substanta eseului sau. Sub modest-anuntata aplicatie istorista, criticul patrunde in zona critica a tranzactionarii modelului, programului avangardist, oferind de fapt o imagine noua, inedita, a unui deceniu foarte ofertant din punct de vedere cultural, in care actorii culturali nu joaca by the rule, ci surprind adversarul prin miscari indraznete si o doza de subversiune joculatorie care se afla in insasi substanta esteticii avangardiste. Din acest punct de vedere, cealalta fateta a criticii lui Paul Cernat este una constructivista, pliata in parte chiar pe demersul avangardist, utilizat judicios pentru a reda ludicul intregii
