La Nouvelle Star este numele unei emisiuni de televiziune care se difuzeaza in fiecare joi pe canalul M 6. Principiul dupa care e facuta e simplu: candidatii sint selectionati in vederea unei finale, care il va premia pe cel mai bun/ cea mai buna cintareata. Exista un juriu format din patru specialisti, dar cel care voteaza e publicul. in fiecare saptamina iese din joc cite un candidat, pina va ramine numai unul. Se pleaca de la 15.000 si se ajunge la unul singur.
Normal ca la inceput selectia e mai putin severa, apoi se trece treptat la mai multa subtilitate. Emisiunea asta pasioneaza un numar considerabil de telespectatori si marturisesc ca ma numar si eu printre ei. La inceput n-aveam decit dispret pentru divertismentul asta pe gustul marelui public, in care juriul se intrecea in complimente facile: dar iti dai seama ca se poate ajunge foarte repede la „sublim“, la „extraordinar“, atunci cind, pentru ca ai cintat bine o singura data, te trezesti dintr-odata un nou Frank Sinatra. Si e adevarat ca inca mai cred ca juriul acorda prea lesne complimente. Dar mai e ceva. Mai intii, criticile pot fi fulgeratoare, uneori cinice si chiar usor sadice. Sadismul acesta compenseaza excesul invers, lauda nemasurata, putem interpreta si astfel lucrurile.
Si inca ceva: in vreme ce in anii precedenti candidatii erau intersanjabili, „formatati“ dupa legile rigide ale marketingului pe care-l presupune divertismentul popular, anul acesta e incontestabil faptul ca nivelul candidatilor a crescut. Mai ales datorita prezentei unui tinar care se numeste Julien, admirator al lui Marcel Duchamp si cintaret in doua trupe de rock, Jean d’Ormesson Suicide Club si Dig Elvis. Julien are un talent special sa transforme cintece nule in mici capodopere de umor: i se da un cintec oarecare si el il transforma intr-un obiect singular, care nu seamana cu nimic si uimeste pe t
