Nu stiu ce impact a avut asupra telespectatorilor nostri eliberarea celor doi detinuti politici de la Tiraspol dupa 15 ani de detentie, dar pe mine cel putin m-a facut sa ma gindesc, recunosc, inutil, la nedreptatile vietii. Asa, in generalul lor. in particularul lor, Popa si Ivantoc au facut parte din grupul de patrioti basarabeni condus de Ilie Ilascu care au fost condamnati la ani grei de inchisoare pentru acte de presupus terorism.
Razboiul dintre moldovenii basarabeni si separatistii nistreni, bine sustinuti de autoritatile ruse si faimoasa lor armata XIV stationata, cu totul in afara reglementarilor internationale, pe teritoriul altui stat suveran si independent (Moldova, in acest caz), s-a consumat rapid si fara vilva prea mare. Atunci cind noi ne omoram cu slogane de genul „Jos Iliescu!“ sau „Jos securitatea!“ si nu prea ne ardea de destinul Basarabiei, separatistii rusofoni nistreni au invins fortele militare inexistente ale tinerei republici, creindu-si un stat-fantoma, nerecunoscut de comunitatea internationala, dar, in mod consecvent si vizibil sustinut de autoritatile ruse.
Nu stim bine detaliile acelui razboi care a pus in incurcatura autoritatile de la Bucuresti – ce se intimpla daca se implica armata romana, iar strategii Marelui Stat Major propuneau o interventie militara in sprijinul, orisicit, al unor romani? –, dar stim bine ca multi voluntari moldoveni s-au implicat cu arma in mina. Luptind cu pusti vechi si pistoale impotriva blindatelor rusesti. A fost un razboi „asimetric“, asa cum ne place sa gargarisim pe la fel de fel de mese rotunde. Chiar atunci cind deciziile importante se iau la birouri dreptunghiulare. Este clar ca nu ne intereseaza Basarabia, este limpede ca basarabenii nu sint bineveniti printre noi. De ce, nu stiu bine, se pot face speculatii. Dincolo de retorica patriotismului de bodega sau a celei savan
