O reprezentatie venita de peste ocean cu o piesa a unui autor roman nu te lasa niciodata indiferent. O stare amestecata de curiozitate si teama ca vei fi dezamagit te incearca. Iar daca autorul mai si este pentru prima data in aceasta ipostaza, e cu atit mai greu sa incerci sa-ti pastrezi singele rece. Chiar daca ai argumente puternice care sa profileze un spectacol reusit, tot gasesti mereu motive care ar putea sa dea totul peste cap. Pe un taler al balantei stau autoarea si producatorii.

Saviana Stanescu, poeta si autoare dramatica de notorietate in Romania, a devenit, in ultimii ani, un dramaturg roman de limba engleza, care lucreaza la New York. Iar producatorii sint, nici mai mult nici mai putin, celebrul teatru La MaMa ETC si compania East Coast Artists. Pe celalalt taler al balantei stau indoielile noastre legate de modul in care artistii americani ar putea intelege si reda scenic acele parti din piesa care sint puternic ancorate in realitatea romaneasca. E oare posibil pentru altcineva sa priceapa amestecul de vise si calcule, inocenta si amaraciune in care ne trecem lunga tranzitie? Si sa le puna intr-o relatie credibila cu societatea americana, cu visurile si realitatile ei? Cum se combina ele? Provocarea este cu atit mai mare cu cit constructia acestei piese nu este una liniara in spatiu si timp. Saviana Stanescu face repetate salturi din prezent in trecut, din America in Romania si viceversa. Mai mult decit o desfasurare cronologica a actiunii, ea urmareste evolutia interioara a protagonistei, marcata de eforturile ei de a intelege si a se adapta la societatea nord-americana, dar si de mostenirea romaneasca traumatizanta a dictaturii comuniste.

intr-adevar, piesa Savianei Stanescu descrie un arc intre realitatile socio-politice din Romania si Statele Unite. Principala purtatoare de iluzii si dezamagiri, de trairi si de obsesii na