Alice Munro
The View From Castle Rock, Alfred A. Knopf, New York, 2006, 350 p.
Rareori se intimpla ca un scriitor contemporan sa fie apreciat de alti colegi de breasla. Si mai rar se intimpla ca parerea pozitiva despre valoarea unui scriitor sa fie aproape unanima. Cu toate ca pare imposibil, iata insa ca exista in Canada o scriitoare care uneste aprecieri atit din partea colegilor de breasla, cit si a criticilor si a publicului: Alice Munro.
Daca John Metcalf, vorbind despre proza scurta scrisa de Munro, o numeste „o maestra a formei“, John Updike o plaseaza pe acelasi nivel cu Tolstoi si Cehov, Jonathan Franzen o considera a fi cea mai buna scriitoare contemporana de fictiune de pe continentul american, iar Cynthia Ozick este si mai directa, scriind: „Este Cehovul nostru si proza ei va supravietui mai mult decit cea a majoritatii scriitorilor contemporani“. Mai mult decit atit, in 2005, prestigioasa revista Time o include in topul celor mai influente 100 de persoane de pe planeta, autoarea profilului lui Munro, Mona Simpson, intrebindu-se cit vom mai astepta pina cind juriul care decerneaza premiul Nobel va decide sa-i inmineze trofeul meritat pe deplin de scriitoarea canadiana.
Alice Munro, aflata astazi la venerabila virsta de 75 de ani, a debutat in 1968, intr-o perioada marcata de un fervent nationalism cultural in Canada, cu volumul The Dance of the Happy Shades, care a obtinut Governor General’s Award for Fiction, urmat de alte 11 volume de proza scurta care au cistigat sau au fost nominalizate la cele mai importante premii din lumea culturala anglo-saxona, printre care premiul Giller si Medalia de Onoare pentru Literatura acordata de National Arts Club, premiu literar american care a mai fost decernat unor scriitori de prim rang cum ar fi Saul Bellow, Aleksandr Soljenitin sau Toni Morrison. Iata de ce orice noua aparitie
