De peste doua luni de zile mi-am interzis sa scriu despre mizeriile din politica romaneasca, despre Basescu, Tariceanu, Geoana, Voiculescu, suspendare, confirmare... Am avut si noroc sa fiu plecat din tara aproape intreaga luna mai. Masochist inrait, am citit stringind din dinti presa din tara, cea accesibila pe internet, dar, cel putin, am fost scutit sa-i vad si, mai ales, sa-i aud pe vajnicii politicieni dimboviteni latrindu-si insultele.
Am scapat si de nenorocitele talk-show-uri la care, cind sint acasa, oricit n-as vrea, tot ma mai uit. Ma gindeam intr-o vreme ca ar fi foarte amuzant de facut niste liste, pe doua coloane, cu panseurile unora dintre inteligentii nostri analisti politici dinainte si de dupa eveniment. Ar fi, desigur, amuzant, dar e un exercitiu atit de banal si lesne de rezolvat cu citeva clicuri incit nici nu mai merita facut. Ma intreb daca mai e cineva cu scaun la cap care sa nu fie deja convins de prostia lor agresiva, sincera sau mimata in contul unor onorarii grase (sper ca nu se vind, precum curva paguboasa, pe maruntis). Pe de alta parte, ma intreb de ce, dupa atitea dovezi irefutabile de incompetenta, sint in continuare tinuti in piine? De ce putem depune plingeri la Oficiul pentru Protectia Consumatorului impotriva unui iaurt expirat care ne-a dat cufureala si nu putem reclama un ipochimen care ne intoarce pe dos nervii si stomacul seara de seara? De ce sint lasati sa scrie si sa vorbeasca indivizi evident certati cu logica? Ei nu pot invoca, precum institutele de sondaje, vicii de metoda sau comportamentul necinstit al respondentilor. Toti au cam aceleasi informatii, analizeaza aceeasi realitate. Si ajung la concluzii radical diferite, nu despre nuante discutam.
Asadar, ori sint iremediabil prosti (nu pricep, adica, nimic din ceea ce vad, sau trag concluzii gresite din informatii corecte, adica stapinesc pros
