In fond, Husarul de pe acoperis e o descriere alegorica a razboiului abia incheiat, realizata de un scriitor magistral. O descriere alegorica a smintelii ce-i cuprinde uneori pe oameni, dar si un elogiu adus devotamentului, indraznelii nesabuite a eroului si puterii sale de compasiune. Cititi negresit aceasta capodopera. Se mai gaseste inca in librarii, la un pret modic, capodopera lui Jean Giono (1895-1970), Husarul de pe acoperis, in traducerea lui Marcel Aderca. Scris si publicat in 1951, romanul lui Giono a fost ecranizat la mijlocul anilor '90 de catre regizorul Jean-Paul Rappeneau. Filmul (in care joaca Olivier Martinez si Juliette Binoche) a cunoscut un mare succes. Si pe buna dreptate. Romanul ofera toate datele unei ecranizari reusite: actiune cit cuprinde, o iubire imposibila, rasturnari imprevizibile de situatie. Husarul se numeste, in realitate, Angelo Pardi si e un aristocrat piemontez, generos si naiv, totodata, dar de un curaj si un singe rece iesite din comun. Ajuns colonel la numai douazeci si patru de ani (mama sa, ducesa Ezzia Pardi, ii cumpara brevetul) si inscris in miscarea carbonarilor, Angelo e obligat sa fuga din Italia, fiindca ucide in duel (fiind si un spadasin stralucit!) pe un anume baron Swartz, care e, de fapt, un spion austriac. Protagonistul se refugiaza, asadar, in Franta si, in timpul epidemiei de holera din vremea regelui Ludovic-Filip (mai exact, din 1838), strabate intreaga Proventa, in cautarea unui loc ferit de ravagiile bolii. Nu il gaseste insa. Holera ucide meticulos, mecanic, nu iarta pe nimeni. Ratacirea eroului ii ofera lui Jean Giono posibilitatea de a descrie amanuntit un tarim devastat de boala. De la un moment incolo, molima ia dimensiuni halucinante. Oamenii mor cu miile. Unii isi pierd mintile. Altii fabuleaza (urmariti, rogu-va, frazele citate mai jos). Proventa se umple de ruguri.
Angelo Pardi traverseaza t
