Cu bicicleta mea Minsk, de o virsta cu cravata mea de pionier, merg pe strazile Bucurestiului si ma uit cu oarecare ironie si compasiune inspre Maybach-uri, BMW-uri si Volvo-uri indiferent cui apartin ele. Nu am nimic cu masinile, nici cu automobilistii, fie ca scriu carti, fie ca vind valuta la colt de strada. Dar dati-mi voie, totusi, sa fiu solidar cu pietonii si biciclistii.
Stimati automobilisti, va rog sa nu uitati ca „mersul pe jos face piciorul frumos“. Iar acum o sa va repovestesc (remake) cea mai duioasa oda dedicata PIETONULUI, marca ILF &PETROV.
Pietonii reprezinta cea mai mare parte a omenirii. Mai mult chiar, constituie lamura ei. Pietonii au creat lumea. Ei au construit orasele, au ridicat cladirile cu etaje peste etaje, au facut instalatiile de canalizare si de alimentare cu apa, au pavat strazile si le-au luminat cu becuri electrice. Ei au raspindit cultura in lumea intreaga, au inventat tiparul si praful de pusca, au facut poduri peste riuri, au descifrat hieroglifele egiptene, au pus in circulatie lama de ras, au desfiintat comertul cu sclavi si au stabilit ca din boabele de soia se pot prepara o suta paisprezece feluri de mincare gustoasa si hranitoare.
Si cind totul a fost gata, cind planeta noastra a capatat un aspect oarecum civilizat, au aparut automobilistii.
Trebuie sa precizam, de altfel, ca si automobilul a fost inventat de pietoni. Dar automobilistii au uitat asta numaidecit si au inceput sa-i striveasca pe sarmanii pietoni blinzi si inteligenti. Strazile, create de pietoni, au trecut sub stapinirea automobilistilor. Partea carosabila a devenit de doua ori mai lata, iar trotuarele, de doua ori mai inguste, ajungind pina la dimensiunile banderolelor de pe pachetele de tutun. Pietonii au inceput sa se lipeasca, tematori, de zidurile caselor.
in orasele mari, pietonii duc o viata de martiri. S-a
