- Diverse - nr. 110 / 8 Iunie, 2007 Va spun, dragi cititori, este o boala cumplita, in care o megalomanie prin nimic justificata, conform careia buricul civilizatiei de pe-acilea s-ar fi nascut taman in inima Panoniei (evident, dupa "iluminarea" crestineasca a lui Stefan cel Sfant), se asociaza cu fumurile nemesesti de stapanire a neamurilor demne de a fi doar tolerate (dar, si mai bine, exploatate), de vreme ce ele nu au inspaimantat Europa cu hoarde nimicitoare, nici intr-un medieval ev, nici mai aproape de zilele noastre; ruperea de mentalitatea arogant medievala fiind imposibila, apar fenomene de frustrare si revendicari, care frizeaza absurdul intr-o lume care, totusi, traieste in Anno Domini MMVII! Sa nu ne mai mire, asadar, ca la inceputul fiecarui iunie, de vreo doua decenii se fac auzite vocile plangarete ale iredentismului si ale revansardismului, ale celor care mai pastreaza nostalgia marii "inchisori a popoarelor" care a fost Imperiul Austro-Ungar, in interiorul caruia a existat o "inchisoare mai mica a popoarelor", Ungaria Mare, in care romanii, slovacii, sarbii, germanii, evreii, rromii etc. s-au "bucurat" din plin de "libertatea" de a fi _ in mod progresiv - deznationalizati. Idealul unei Europe a statelor nationale, care a dominat ideologic si politic secolul al XIX-lea, si-a gasit implinirea la sfarsitul Primului Razboi Mondial, iar granitele firesti, stabilite in functie de demografia si de traditia istorica au fost consfintite in aceasta parte a continentului prin Tratatul de Pace dintre Puterile Aliate si Asociate, pe de o parte, si Ungaria, pe de alta parte, semnat la 4 iunie 1920, la Trianon. Acest tratat a dus la o configuratie statala care, desi vremelnic bulversata in anii '40 de pretentiile Germaniei naziste, ale Italiei fasciste si ale Ungariei horthyste, a stat la baza libertatii popoarelor si a nationalitatilor si, pe acest principiu, s-