"Nu-mi place sa stau la Kiev; vreau sa traiesc in Pereiaslavetul de pe Dunare. Acolo se aduna toate bunurile: din Grecia aur, tesaturi, vin si tot felul de fructe; din Cehia si Ungaria argint si cai; din Rusia blanuri, ceara, miere si robi." (
Asa cum cititorul nostru a putut afla din episoadele anterioare, cneazul Sviatoslav al Kievului a fost chemat de imparatul Bizantului sa il ajute in conflictul sau cu tanarul stat bulgar.
Imparatul de atunci, Nikephor Phokas (963-969), purtase in Rasarit cateva campanii reusite impotriva arabilor. S-a intors atunci in Balcani pentru a rezolva o situatie incomoda. Aceasta se datora unei stari de lucruri pe care nu mai credea necesar sa o tolereze.
Pe scurt, se stie ca Imperiul platea anual Taratului Bulgar un tribut pentru ca acesta sa apere granita de incursiunile de jaf ale ungurilor. Or, cum efectul tributului nu era pe masura, imparatul, mai linistit fiind in urma campaniilor din Orient, s-a intors impotriva taratului. Izvoarele scrise ale vremii spun ca, desi acesta din urma nu indeplinise conditiile tratatului, solii lui s-au prezentat in anul 967 la Constantinopol spre a ridica tributul anual. Se considerau in continuare indreptatiti sa-l primeasca, asa cum fusesera mandatati de tarul Petru. Au fost insa biciuiti si trimisi indarat.
Fara sa fie martor direct la aceste evenimente, cronicarul Gheorghios Kedrenos, cel mai bine informat intre autorii de la care s-au transmis relatari cu privire la cele petrecute, scria cu un secol mai tarziu: "Acesta insa (adica Petru) nu lua in seama cele spuse si se eschiva prin diferite pretexte sa le indeplineasca; deci Nikephor trimise la Sviatoslav, domnul Rusiei, pe Kalokyros, fiul capeteniei din Cherson, pe care il investise cu demnitatea de patriciu (titlu de cel mai inalt rang nobiliar la bizantini, n.a.), pentru ca, prin fagaduieli de multe
