Vendredi, 13 aout 2000 Sponsa mi-a telefonat pentru a-mi da veşti teribile: a fost operată de un cancer la sâni; urmau patru şedinţe de chimioterapie, apoi de iradiere. A fost perfect tratată la Saint-Cloud. Iar acum ea are griji pentru Quarta şi Marie, când vor fi mari. Mama ei a suferit atacul canceros la 69 de ani, "iar eu, la 51"... Am plâns, gândindu-mă şi la Mater, la Soror. Sponsa mi-a cerut să le vorbesc despre necazurile ei celorlalte femei din marea noastră familie: Uxor, Prima şi Tertia - să-şi supravegheze sănătatea. Dar până unde trebuie să meargă această veghe asupra propriei stări? Sponsa fusese exemplară din acest punct de vedere: din şase în şase luni îşi supunea organismul unui control vigilent. Şi iată că, între două astfel de examene, nenorocirea s-a năpustit asupra ei. I-am vorbit de frumuseţea sânilor săi, aşa cum rămân ei, de neşters, în fotografiile făcute de mama ei, la venirea pe lume a Quartei, apoi a lui Quintus. Prietenul meu, cineastul Sergiu Huzum păstra de-asupra biroului său de lucru, printre zeci şi sute de imagini, pe cea involuntar genială reuşită de "Mamie", în ziua de 20 august 1983, cu abia născuta Quarta; el scrisese alături: "Iată una din cele mai frumoase fotografii din lume!" Aş putea adăuga, în semn de respectuoasă mărturie: Et testis esto! Sâmbătă, 4 decembrie Mi se schimbă întrucâtva caracterul? Nu cred că am devenit dificil cu semenii mei, ci doar mai puţin "acomodant". Exprim, mai mult ca în trecut, sentimente negative - refuz, nerăbdare, apărare a statutului meu literar; fără ostilitate la adresa celorlalţi. Voi fi fost, poate, prea înţelegător cu unii şi alţii, vreme de decenii. Doi prieteni par a încuraja, în ultima vreme, această orientare, fără a mă împinge să-mi cultiv, doamne fereşte, situarea vanitoasă. Profesorul Al. Călinescu, sosit în vizită la fiul său (care, după ce a obţinut diploma unei mari şcoli francez