Prozator si psihanalist francez de succes, Philippe Grimbert s-a aflat in luna aprilie in Bucuresti, cu ocazia lansarii romanului Un secret, aparut la Editura Trei, in traducerea Mioarei Izverna. O carte despre care insusi autorul marturiseste ca trebuia scrisa, desi nu literatura, ci psihanaliza l-a eliberat de trecutul familial ce se constituie in subiectul acestui roman. Pe linie paterna, Grimbert are sange romanesc, iar vizita in Romania nu l-a lasat indiferent.
- Venirea in tara noastra va va permite sa lamuriti un mister care va priveste? Ce asteptati de la acest voiaj?
- In primul rand trebuie sa incep prin a specifica ca deplasarea mea in Romania nu am facut-o pentru a deslusi nu stiu ce mistere sau secrete legate de tatal meu, de originile mele. Am venit pur si simplu pentru a respira aerul tarii dumneavoastra, pentru a lua contact cu atmosfera, pentru a surprinde realitatea romaneasca pe viu. Este foarte important sa fac acest lucru, cu atat mai mult cu cat am origini romanesti. Bunicul meu dinspre tata a fost roman si si-a parasit tara pe cand avea 18 ani, pentru a scapa de persecutii. Problema este ca nu a vrut niciodata sa povesteasca despre familia lui ramasa in Romania. Pentru mine acesta este intr-adevar un secret, pe care vizita in tara dvs. imi va permite poate sa-l deslusesc macar partial. Exista insa si alte episoade din viata mea care ar putea face obiectul unor noi romane si despre care nu cred ca trebuie sa vorbesc prea mult, cel putin deocamdata. De fapt, fiecare dintre noi isi are propriile zone crepusculare.
- Cum v-ati raportat la Romania de-a lungul timpului, dat fiind faptul ca bunicul dvs. a fost roman? Adresez aceasta intrebare psihanalistului, nu scriitorului Phillipe Grimbert.
- Tot ce poate sa raspunda psihanalistul din mine este ca cuvantul "Romania" a fost prezent in copilaria mea, intr-un mod subt
