Carbondale este o aşezare aproape cât Bucureştii de lată, aflată la patru ore de Chicago şi cam la o oră şi jumătate de capitala Springfield. Numai câmpuri (riguros desenate), high-way-uri (netede ca-n palmă), automobile (din ce în ce mai automate şi mai "japoneze"), clădiri mignone (cele mai multe în varianta de bungalou), saloon-uri şi restaurante (în marea lor majoritate cu specific asiatic), oameni preocupaţi (în general fără tabieturi şi fasoane), food-uri prea dulci, picante sau, dimpotrivă, sălcii. Peste toate: South Illinois University. Una dintre cele mai importante instituţii de învăţământ din zonă. Şi, mai ales, Facultatea de muzică renumită pentru Centrul său de cercetare în domeniul electro-acusticii. Studiouri, laboratoare, lanţuri de mega-computere, softuri, programe, experimente, concentrare, aferare, disciplină. Nimic nu pare a tulbura liniştea prospecţiunilor în anatomia sunetului. Nici chiar forfota vreunui seminar pe teme inextricabile pentru cei ce au statut de neofiţi în tagma compozitorilor asistaţi de ordinator. Şi totuşi, în acest orăşel cu câteva mii de locuitori şi câteva zeci de mii de studenţi are loc în fiecare an un festival de muzică nouă. "Outside the box" se poate traduce în mai multe feluri, dar, mărturisesc, dintre toate versiunile o prefer pe cea închisă în sintagma "dincolo de lojă". Cu alte cuvinte, genericul festivalului face aluzie la non-conformismul formei, dar şi la absenţa etichetei şi ştaifului din conţinutul manifestării. Eleganţa, fastul, preţiozitatea lojii sunt substituite la Carbondale de decenţa, frugalul şi firescul unor întâmplări sonore care, chiar dacă nu se desfăşoară în spaţii neconvenţionale, sunt îmbibate de atmosfera naturală, întru totul respirabilă a unor concerte ad-hoc, derulate într-o manieră deopotrivă familială şi colocvială. Părăsirea lojii şi opţiunea pentru strapontine ori pur şi simplu pentru niş