Din ce în ce mai multe femei sunt victime ale violenţei domestice. Bătute de soţi sau de concubini, acestea se adresează cu încredere Direcţiilor Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului (DGASPC), unde găsesc sprijin şi adăpost.

Viaţa lor a fost mereu o luptă. De mici au crescut separate de părinţi, au fost duse la case de copii şi lăsate acolo, să trăiască şi să crească. Anii au trecut, iar cele două fete au fost nevoite să plece din centrul de plasament. Numele lor nu este important, dar, totuşi, povestea va fi a Mariei şi a Ioanei. Poveşti asemănătoare, în care femeile sunt bătute de concubini, iar copiii lor au de suferit. În primele cinci luni ale acestui an, la nivelul DGASPC Gorj au fost înregistrate patru cazuri de violenţă în familie. Iar anul trecut, asistenţii sociali au avut de rezolvat opt cazuri în care victimele violenţei domestice au fost copii. Unele femei aleg să plece din casa unde primesc bătaie, să se adreseze autorităţilor, să caute ajutor. Altele aleg condiţia de victimă.

Maria, mereu bătută de concubin, a uitat de propriii copii

Are 27 de ani şi a adus pe lume doi băieţi. Maria a crescut într-un centru de plasament din judeţul Gorj, iar la 18 ani a plecat în lume, să-şi facă un rost. De ani buni, femeia, împreună cu copiii săi, locuia într-o garsonieră din oraşul Rovinari. Cu ultimul concubin este împreună de mai bine de un an şi jumătate şi au un băieţel de 12 luni. Fiul cel mare are şase ani şi de foarte multe ori era lăsat de mama sa să aibă grijă de frăţiorul său. Nemâncaţi şi murdari, într-o garsonieră care mirosea a mizerie şi mucegai, aşa i-au găsit asistenţii sociali pe cei doi minori. „Era groaznic acolo. Nu erau condiţii de locuit, mai ales pentru cei doi minori. Copiii erau nemâncaţi, cel mare a spus că nu mai ştie când a mâncat. Nu aveau săpun în casă, nu aveau nimic de mâncare, sărăcie