Socul pe care incalzirea globala este pe cale sa-l produca asupra civilizatiei umane se repercuteaza specific si asupra conceptiilor, practicilor si formelor institutional-juridice de abordare si solutionare a problematicii ecoclimatice pe care o genereaza. Experientele de pana acum prefigureaza deja elementele unui nou arsenal postmodern de gestionare a exigentelor imperativului ecologic, marcat de globalitate, cel putin dintr-un intreit punct de vedere: un nou tip de democratie, participativa si mondiala, institutii juridico-politice de anvergura globala si solutii viabile cu dimensiuni si implicatii planetare. Terra-Patrie, dupa expresia lui E. Morin, devine si o "cetate a omenirii", in care interesele generale sunt cuantificate si exprimate, spre a le pune la adapost de orice subiectivism si a le surprinde in adevarata lor ipostaza, cea a interdependentelor definitorii si integrative cu Natura, de instante preponderent tehnico-stiintifice, de maxima reprezentativitate posibila si transparenta. Astfel, perceputa inca din 1988 de Adunarea generala a ONU ca o "preocupare a umanitatii", starea climei a fost incredintata spre analiza Grupului Interguvernamental de Experti privind Evolutia Climei (IPCC), creat in acelasi an, prin conjugarea preocuparilor preponderent stiintifice ale Organizatiei Meteorologice Mondiale (OMM) cu cele de gestionare ale "gardianului" politic al ecologiei terestre, Programul Natiunilor Unite pentru Mediu (UNEP). Acest demers dadea expresie ingrijorarii crescande a populatiei, societatii civile, specialistilor si guvernelor fata de manifestarea unor fenomene precum poluarea atmosferica transfrontaliera, ploile acide, diminuarea stratului de ozon, care deveneau de nestapanit prin mijloacele clasice ale stiintei si tehnologiei si in cadrul local (national) de actiune. Expresii precum "a gandi global, a actiona local" sau "nu putem continua o d