De curând, răsfoind un săptămânal cultural pe care de obicei îl citesc cu plăcere, mi-a atras atenţia o sintagmă dintr-un titlu ("festival internaţional de literaratură") şi un supratitlu ("Cel mai important eveniment literar din ultimii ani"). La prima vedere, grăbit, am crezut că e un articol consacrat Festivalului "Zile şi nopţi de literatură", organizat de Uniunea Scriitorilor la Neptun şi mi-am zis că e prea mult să spui "cel mai important eveniment literar din ultimii ani" chiar şi despre festivalul acesta care, de-a lungul celor cinci ediţii de până acum, şi-a dovedit viabilitatea atât prin calitatea scriitorilor invitaţi cât şi prin consistenţa dezbaterilor şi a lecturilor de poezie: această neîncetată şi prea apăsată dorinţă de a afirma priorităţi / întâietăţi şi când se cade şi când nu se cade ("Vai, sunt primul din parcare şi parcarea e goală!"...) mi se pare absolut păgubitoare şi trădează un supărător complex - ceva ce ţine de provincialism şi de existenţa petrecută în tonuri minore. Imediat însă m-am liniştit: nu, nu era vorba despre manifestarea de la Neptun, ci de alta, a cărei primă ediţie se pregăteşte la Iaşi şi care va avea loc exact în acelaşi timp.

Dar să ne întoarcem la festivalul de la Neptun. O scurtă recapitulare nu strică. A debutat în 2002, înfiinţat de Eugen Uricaru. În fiecare an s-a desfăşurat pe trei paliere: recitaluri de poezie şi lansări de carte, apoi un colocviu pe o temă dată şi, în fine, decernarea Premiului Ovidius şi a Premiului Festivalului. Câştigătorii acestor distincţii au fost: Jorge Semprún (2002), António Lobo Antunes (2003), Amos Oz (2004), Mario Vargas Llosa (2005), Andrei Codrescu (2006) - Premiul Ovidius; Alain Robbe-Grillet (2002), Ismail Kadare (2003), Toma� �alamun (2004), Cengiz Bektaş (2005) - Premiul Festivalului. Din 2006, intenţia organizatorilor ca festivalul să însemne şi un instrument capabil să spr