Scena politica europeana a suferit in primii ani ai acestui secol al XXI-lea mutatii semnificative. Pe de o parte, stanga si conceptul socialismului au cazut sub impactul globalizarii. Pe de alta, la conducerea majoritatii statelor UE se afla politicieni tineri. Vremuri noi, conceptii si oameni noi.
Ca tendinta generala, partidele socialiste sunt afectate de o criza interna in mare parte a Europei si inregistreaza esecuri electorale. Premierul britanic Tony Blair, convertit la New Labour, declara pentru The Economist ca notiunile clare "dreapta" si "stanga" s-au diluat in favoarea dialecticii global-neglobal. Conceptul socialismului si maxima sa expresie, "Statul bunastarii", au cazut prada globalizarii. Aceasta criza ideologica a antrenat si criza partidelor socialiste care defileaza cu concepte si strategii invechite si doar "pentru a trece puntea" in timpul campaniilor electorale invoca abordari mai liberale.
Se stie rezultatul alegerilor municipale spaniole, unde Partidul Socialist Muncitoresc Spaniol (PSOE) a inregistrat o ampla infrangere. Urmeaza legislativele din Franta, unde PS se afla in deriva, desi Ségolène Royal a urcat din nou pe baricade cu sperante tainice. Laburismul este in criza in Marea Britanie, iar SPD este eclipsat in Germania in favoarea Angelei Merkel, in timp ce, in Italia, Romano Prodi abia mai tine barca stangii pe linia de plutire, fiind la mana comunistilor. In Scandinavia, "Statul bunastarii" si-a pierdut atractivitatea, lasand socialistii fara mesaj.
Pe tobogan
In FRANTA, partidul socialist traverseaza cea mai grava criza de la razboiul de independenta din Algeria (1954-1962), cand socialismul s-a prabusit in noianul expeditiilor neocolonialiste. PS actual s-a nascut la Congresul de la Epinay, in 1971, cand FranIois Mitterrand, care nu era socialist, a devenit liderul formatiunii cu o doctrina stra
