Când îşi isprăvesc munca, locuitorii oraşului vin la Mureş. Fără el, s-ar sufoca. Poate însăşi realitatea metalului, - lucrul asupra căruia ei stau aplecaţi zi de zi, - îi face să se îndrepte spre marginea râului frate cu Oltul, mai grav, mai pus pe gânduri, parcă...

în cartea balenei albe, Moby Dick, Herman Melville cânta cărările ce duc spre vraja apei, elementul primordial al lumii...

Podurile numeroase de pe Mureş întăresc impresia de civilizaţie veche a oraşului. Spre mijlocul râului trepte urcă alcătuind bolţi de trecere, un gabarit special pentru ambarcaţii.

Canotajul este sportul cel mai iubit, şi pescuitul desigur.

E un stil special, al locului. Pescarul rareori şade jos în poziţia gânditoare a undiţarului amator venit pe malul apei să se mai destindă.

El stă treaz, încordat, în picioare, ca la lucru, atent la băţul gros al lansetei... tremură... vibrează cumva?..., oblic înfipt în pământ ca o halebardă, încât, de departe, omul şi unealta par că susţin o convorbire...

Deodată, firul aruncat în Mureş şi băţul înfipt în pământ se scutură şi vibrează cu putere, semn că nu-i de joacă.

Guta întinsă la maximum zbârnâie, băţul se apleacă încoace şi-ncoa, se-ndoaie, apa se agită ca nişte perdele smulse frenetic în lături, lăsând să se vadă, când spinarea, când burta albicioasă a prăzii, şi trece uneori un sfert de oră, trece aproape un ceas, lupta continuă, lumea se adună ca la înec. în cele din urmă, Mureşul zvârle peste umăr în iarbă somnul de treizeci de kile.

într-un oraş în care se lucrează fierul, un peşte enorm, palpitând, zbătându-se, rostogolindu-se prin iarba verde, vie, tras la strung milioane şi milioane de ani, pare... "un obiect" atât de rar, o invenţie atât de stranie, încât face să te opreşti din drum, ca să-l contempli.

*

Apă şi oţel. Două pasiuni. Apa-i viaţa. Celălalt element, m