Nu am avut decât să presupun că nu există nici o legătură între ciorna în creion a unei scrisori din 5 august 2001, semnată George Marin, şi autorul Buţa Gheorghe, care trimite acum, în mai 2007, un grupaj consistent de versuri pe adresa României literare, grupaj ce pare a fi selectat dintr-un manuscris cu motto, ca pentru o participare la vreun concurs de debut. Confuzia stă să se-ntâmple, căci poemele nu sunt semnate. Sfânt pentru mine rămâne numele de pe plic, Buţa Gheorghe, pe el îl iau în consideraţie şi căruia îi şi adresez răspunsul de faţă, impresia la lectură nefiind nici pe departe măgulitoare. Voi lua, ca dovadă, un singur poem, Al Şaselea simţ, deprimant de-a dreptul, pentru gustul meu: "Rătăcesc în negura timpului, căutând un alter ego,/ Soarele alb îmi îngăduie să strivesc roua dimineţii/ Iată, m-am născut din ovarul mamei, fiind posedat de al şaselea simţ./ M-am întrebat deseori, de ce tocmai Eu?/ Cânt în strună la alţii şi mă cufund/ după fiecare mişcare în anticiparea mea,/ După o mână străină, nevăzută,/ care conduce melci, raci, păsări, cerul şi în sfârşit/ Dobitoacele ce au fost create.// Jumătate din mine devoră cu privirea,/ Trupuri umede, nuduri gingaşe,/ dar în acelaşi timp/ îmi doresc să fiu un mascul feroce,/ care să penetreze gândul tuturor,/ După care să-i pot pietrifica în stâlpii de sare./ Şi cu toate acestea, cine nu se repeta ca o femeie.// Iată mi-am pierdut până şi identitatea./ Doamne, mi-ai micşorat lungimea mâinii, legătura cu văzduhul./ Cea, cu care îţi ceream să mă numeşti conducătorul bolţii ochioase în care-şi pierd minţile,/ mulţimea scundă din calea Lactee,/ mulţumin­du-se să se aşeze între sânii Cleopatrei...// Iată, spiritul surd nu-mi aude vocea./ îmi cere imagini, mă devoră cu privirea, şi-mi zic.../ Taci, o să-mi folosesc cel de-al şaselea simţ,/ O să-l fac să-mi cadă la picioare/ E vremea să creez dobitoci.// Iată, cât