După Decembrie 1989, Vasile Băncilă s-a bucurat de o restituţie, care culminează, iată, cu începerea ediţiei complete a scrierilor sale. Gânditorul care foarte mulţi ani fusese pus la index, a fost relansat timid în 1987, la opt ani după încetarea sa din viaţă, când i-a apărut volumul Portrete şi semnificaţii, îngrijit de fiica sa, Ileana Băncilă. în anul 1979 fusese publicată la Paris, în editura lui Ioan Cuşa, o culegere de scrisori primite şi trimise de brăileanul Bazil Munteanu, în cadrul căreia corespondenţa acestuia cu Vasile Băncilă - şi el originar din acelaşi oraş cosmopolit de la Dunăre - ocupă un spaţiu important, contribuind substanţial la înţelegerea personalităţii celor doi oameni de litere. Atât Bazil Munteanu, cât şi, câţiva ani mai târziu, Vasile Băncilă au petrecut o vreme la şcoala românească înfiinţată de N. Iorga la Fontenay-aux-Roses şi acest sejur avea să le lase amândurora urme intelectuale, pentru întreaga lor existenţă.

Vasile Băncilă este cel căruia Lucian Blaga i-a dedicat Spaţiul mioritic. Nu este, cu siguranţă, puţin lucru. A lăsat el însuşi o operă considerabilă, pusă sub semnul voluptăţii de a scrie şi de a gândi chestiunile cele mai diverse. A fost un profesor de filozofie de elită, din acea strălucită specie a profesorilor de liceu, dedicaţi în profunzime meseriei lor, pe care şcoala românească i-a avut în număr mare în trecut. Vasile Băncilă a scris mult, fără a se juca însă cu cuvintele, fără a face "giumbuşlucuri" asezonate cu erudiţie livrescă. L-au preocupat cu adevărat, se vede, marile probleme ale vieţii şi ale morţii, ale culturii româneşti şi ale celei universale, pe care a încercat să le examineze în pagini scrise cu multă căldură şi empatie pentru subiectele tratate.

Este demnă de toate elogiile iniţiativa Editurii Istros - condusă de energicul director al Muzeului Brăilei, dl Ionel Cândea - de a strânge într-o