Christian Paraschiv, Retrospectiva 1977-2007, MNAC, Teatrul National Bucuresti, Galeria Etaj 3-4, aprilie-mai 2007. Vlad Nanca,Galeria Noua Home Gallery, Galeria Noua, aprilie 2007. Doua expozitii recente si foarte diferite au adus in prim-plan efectele stiintei de carte in arta actuala. Este vorba despre realizarile unor oameni educati sa confectioneze arta potrivit unor norme si parametri conceptuali si estetici dati, respectati cu strictete, chiar si atunci cind ei se manifesta "creativ" si "inovator" in interiorul unui standard acceptat derefuzare a artei ca arta. Artologia de acest tip nu e totuna cu meseria deprinsa in atelier de artistii care, de la Jan van Eyck la Matisse, s-au straduit sa-si insuseasca si sa perfectioneze mijloacele si temele artei mostenite, ci este produsul unei experiente proprii (dar bine informate) a conceptului vid al artei, al artei reduse la a fi orice este numit arta la un moment dat. Artologia este stiinta de a practica anti-arta ca arta, o scolastica a arbitrariului para-estetic, dar cu finalitate riguros culturala. Un estetism pe dos, artologia, produs al instruirii sistematice din ultimii treizeci de ani a tinerelor generatii de artisti in spiritul neajunsului artei inteleasa in sensul ei traditional, a reusit sa contureze o sfera ideologica, tehnica si experientiala proprie, in care subversiunea si provocarea au devenit, paradoxal, formule de curtoazie preferate de artisti in opera lor de seducere a publicului, obscenitatea s-a impus tot mai mult drept moralitate alternativa in curs de canonizare, iar marota demontarii, a dezvaluirii s-a instaurat drept modalitatea dominanta de mistificare, de ascundere, de invaluire. Artologia caracterizeaza diverse tipuri de manifestari artistice, de institutii si relatii care au din ce in ce mai putin de a face cu arta estetica, aceea din muzee, cu publicul acesteia, cu "amatorul" de arta av