- Editorial - nr. 110 / 8 Iunie, 2007 Una dintre problemele cu care s-au confruntat si se confrunta si in prezent guvernarile Romaniei de dupa decembrie 1989 a fost aceea a revendicarilor pe care cultele religioase maghiare, asa-zisul Status romano-catolic (ardelean, din Transilvania etc), asa-zisele Ordine calugaresti catolice maghiare, precum si unii cetateni romani de etnie maghiara le au asupra unor averi ce constau in bunuri mobile si imobile: cladiri (scoli, internate, biblioteci, arhive etc), terenuri (de constructii, arabile, pasuni, paduri etc), mobilier, mobilier sacru, carti si altele. Toate acestea sunt bunuri situate in Transilvania, Banat, Crisana, Satmar si Maramures. De fapt si de drept aceste valori sunt mostenirea spirituala, morala si materiala, comuna tuturor etniilor si confesiunilor din spatiile geografice si de civilizatie amintite, implicit sunt proprietatea, intr-o proportie covarsitoare, a Statului Roman". Sunt cuvintele de inceput ale "Introducerii" la cartea domnului Corneliu D. Pop "Studiu privind retrocedarile de bunuri catre cultele religioase maghiare si alti solicitanti". O carte cu documente si argumente temeinic sustinute privind lipsa de suport juridic pentru retrocedarile de bunuri cerute de cultele religioase maghiare si de organizatii care nu au avut, de drept, calitatea de proprietari si de persoane juridice, precum si de unii particulari de etnie maghiara. O carte binevenita, necesara, mai ales in acest context in care retrocedarile, dupa cea mai stupida lege romaneasca, daca ne referim la reglementarile din acest domeniu, din toate celelalte tari foste comuniste, se fac dupa un tipic amintind de Codrii Vlasiei. Nu zadarnic, in moto-ul ales, Corneliu D. Pop isi manifesta, atitudinal, o pozitie la care guvernantii actuali ar trebui sa ia seama cu mare atentie: "Sa asisti la savarsirea raului, fara a interveni, nu este culpa de