Zvonistica din ultimele zile a atins perfectiunea, motiv pentru care evenimentele par iesite din orice logica politica. Prinse in acest paienjenis al informatiilor contradictorii, al comploturilor si scenariilor, multe schizoide, sunt fara discutie cele trei partide – PSD, PNL si PD – care isi aroga rolul de primadona. Aparent situatia este blocata, negocierile au esuat, iar azi la Cotroceni nu se intrevede nici o posibilitate de iesire din impas. Liberalii nu vor sa renunte la Tariceanu, asta in pofida rumorii cum ca Orban si Antonescu trageau sfori pentru un puci, motiv pentru care guvernul propus de presedinte ramane ceea ce a fost de la bun inceput: un exercitiu de imagine si o capcana intinsa PNL. Social-democratii nu au fost primiti la masa puterii, PNL refuzand sa le ofere nu numai cele sapte posturi de ministri cerute, dar chiar si asigurarea unui protocol. La randul lor, democratii si Basescu nu ofera garantii nici pentru sustinerea unui guvern eminamente PSD cu Geoana prim-ministru, nici pentru indepartarea spectrului alegerilor anticipate.

Tariceanu pare ca joaca tare, lucru care i-a cam zdruncinat nervii si mototolit papionul, se vede asta din tonul scrisorii adresate presedintelui si din izbucnirea de la Parlament. Rau-voitorii ar spune ca e cel mai bun semn ca zilele premierului sunt numarate, disperarea fiind cea care il impinge spre astfel de gesturi. In alta grila de interpretare insa, Tariceanu isi arata fara discretie muschii din doua ratiuni. Pe de o parte e impins de nevoia de a-si recupera electoratul printr-un semnal clar ca refuza orice combinatie la vedere cu PSD, iar pe de alta mizeaza pe teama aliatilor vremelnici de anticipate. Toate calculele din acest moment arata ca PSD se va gandi de zece ori inainte sa depuna vreo motiune de cenzura din simplul motiv ca Basescu nu doreste un guvern PSD condus de Geoana – lucru care i-ar dauna si