Nimeni nu e profet in tara lui si, iata, mai nou, nici scriitor de succes. Cam asa ar putea fi rezumata, in termeni de destin literar, cariera lui Douglas Kennedy.

Cu o copilarie fericita pe strazile Manhattan-ului, student glorios la Bowdoin College, in Maine, Douglas (nascut in 1955) ajunge la Dublin, in cadrul unui schimb universitar. Din frenezia culturala a New York-ului, capitala a tuturor trendurilor artistice ale lumii, ombilic al universului (unde, pe la sfarsitul anilor '60, il puteai auzi pe Boulez si viziona pe Truffaut inainte ca acestia sa fie vizibili pe piata pariziana), in posomoreala si plictisul irlandez, traseul are mai degraba aerul unei prabusiri. Cu toate acestea, dupa un an de sastiseala, bere calda si cladiri gri, Dublinul izbuteste sa-l corupa pe aventurosul american, care, in raspar cu exigentele paterne (taticul, fost "marine", il vedea direct in barou dupa terminarea studiilor), se hotaraste sa faca pe scenaristul si secretarul literar in contul unei marunte companii teatrale din capitala irlandeza. Pornit de-acasa cu 600 de dolari in buzunar, Douglas se vede silit sa locuiasca prin mansarde sordide si traieste de pe o zi pe alta, hranit doar de entuziasmul de a-si vedea trupa estivala evoluand. Dupa ce Teatrul national irlandez ii distribuie o sala, iar el devine director, se apuca de scris dramaturgie, alimentat in nazuintele sale si de predictia unei profesoare din gimnaziu, care ii sorocise, dupa lectura unei izbutite compuneri (care istorisea cum un baietel si-a pierdut mama intr-un supermaket) un destin literar stralucit. Dupa o adaptare radiofonica inspirata, este contactat de BBC sa scrie o piesa originala. Aici, are cateva prestatii apreciate, care ii deschid ulterior toate portile ziarelor irlandeze (tine, intre altele, cronica literara in paginile lui Irish Times si Sunday Tribune). Cum, prin anii '80, exista o adevar