Te duci la plajă, te aşezi cu fundul pe nisip şi asculţi marea. Fericit, copilul incepe să zburde pe lăngă tine. Se aşază şi-ncepe să scurme nisipul, să-şi facă un castel. Brusc incepe să plăngă. Cauţi motivul... dar picioarele ţi se-nmoaie cănd il vezi! Hidoasă, camuflată in nisip: o seringă.
Sau te duci la plajă fără copil. Il laşi la ţară, cu bunicii. Te bucuri de un week-end liniştit, căteva zile pentru doi. Ai ieşit din tăvălugul citadin la aer curat. La picioare ţi se-aşterne marea, ii auzi foşnetul cu care valurile ating malul. Te aşezi pe nispul cald, iţi afunzi piciorul in el, relaxat... "Auci!" Te găndeşti c-ar fi o scoică mai tăioasă, dar... e o seringă! Iţi studiezi piciorul, spui "Doamne-ajută!" că nu te-a străpuns acul, bagi seringa intr-un pet sau intr-o cutie de bere şi o duci la gunoi. Apoi, incercănd să te linişteşti, felicităndu-te că nu ai venit cu copilul, te aşezi la loc. Iţi vări din nou piciorul in nisip şi-l retragi din nou, ca ars. De data asta, inţepătura a fost. Ai simţit-o! O altă seringă ascunsă pervers in nisip. Iţi studiezi piciorul plin de speranţă... deşartă. Săngele a picurat, acul a trecut de epidermă.
NU-I INSULINĂ, NICI POLIDIN. Mintea-ţi bolboroseşte confuz: ai venit la plajă să scapi de murdăria oraşului... Şi ai dat de o mizerie mult mai sumbră - o seringă. Nu eşti naiv. Ştii că n-a fost folosită de un turist răcit, ci de un individ care trăieşte doar prin extazul sintetic, preambulul morţii. S-a ascuns pe plajă să şi-l administreze, in locul in care tu incercai să savurezi viaţa. Şi nici măcar nu s-a ostenit să-şi arunce mizeria de instrument la coş. Am inţeles: vrei să te droghezi, e viaţa ta, faci ce vrei cu ea! Dar ce-ai cu a celorlalţi? Â
Eşti revoltat şi speriat. Este 2 iunie, sezonul, oficial, a inceput. Dar in zonă nu e nici un punct sanitar de unde-ai putea căpăta un sfat. Şi nici un
