Am accelerat viata pana la maxim. Si tot ce fac e masurat de cronometru. In mod cert am ajuns sa mananc prea repede. Sa vorbesc mult prea repede. Si chiar sa dorm repede. Mi-am depasit demult limita de viteza. Asa ca, pentru a evita aparitia sindromului d

Viata nu trebuie "grabita" in niciun fel. Acesta pare sa fie principiul de baza al miscarii slow, un curent care a luat nastere tocmai in secolul vitezei si lupta impotriva a tot ceea ce inseamna fast living: de la mancatul pe fuga in restaurantele de gen pana la turismul pe repede inainte.

"Razboiul" slow/vs/fast a inceput inca din anul 1986, atunci cand jurnalistul Carlo Petrini a protestat impotriva inaugurarii unui nou McDonald's chiar in Piazza di Spagna (Roma). Asta dupa ce cu putin timp in urma si in Franta avea loc un incident asemanator, dar mult mai violent: un agricultor intrase cu un tractor intr-un restaurant McDonald's din Paris. Protestul italianului a adunat mai multi oameni care, demonstrativ, au mancat paste chiar in fata restaurantului fast-food.

Chiar daca astfel de proteste sunt mai frecvente in Italia, curentul Slow Food si-a castigat intre timp numerosi adepti - peste 80.000 in peste 50 de tari de pe toate continentele.

Fondata in anul 1989 de catre acelasi Petrini, organizatia non-guvernamentala Slow Food International se bazeaza pe tei principii: Good, Clean and Fair Food. Organizatia isi propune sa promoveze si sa protejeze drepturile "gastronomice" ale fiecaruia. Si mai ales valorile culturale traditionale din jurul farfuriei cu mancare.

In slow food nu doar consumul trebuie sa fie lent (ca si cand fiecare am avea tot timpul din lume sa ne bucuram de gusturi), dar si metodele de preparare a mancarurilor trebuie sa fie cat mai migaloase si mai naturale. Chiar daca asta poate sa consume mai mult timp.

In Romania, slow food a aparut abia in anul