Pentru cei - mai tineri sau mai putin tineri - care se grabesc sa fie profund dezamagiti, daca nu chiar dezgustati de apartenenta lor la poporul roman, lectura volumului Jurnale din rezistenta anticomunista. Vasile Motrescu, Mircea Dobre va constitui o adevarata revelatie. Sub egida CNSAS, in colectia Biblioteca de istorie si sub ingrijirea lui Liviu Taranu si a lui Theodor Barbulescu (cu un Cuvant inainte de Ion Gavrila-Ogaranu), Editura Nemira a publicat recent jurnalele a doi apartinatori a ceea ce se numeste deja, cu un termen consacrat, rezistenta din munti. In ciuda fragmentarismului, aceste documente sunt mai mult decat o marturie coplesitoare asupra unei forme de nesupunere civica aproape de neimaginat, daca ne gandim ca perioada rezistentei se intinde pe 14 ani (intre 1948 si 1962) si ca aceasta se petrece in "era" stalinista. Intr-un prezent declarat de multi anomic, ele sunt dovada ca in Romania au existat oameni de mare caracter, care se dovedesc a fi fost pur si simplu eroi. Vasile Motrescu este un taran tanar din comuna Vicovu de Jos, judetul Suceava, a carui atitudine protestatara, impotriva sovieticilor, incepe in 1944. Pentru foarte scurta vreme, isi intemeiaza, apoi, o familie, are doi copii, dar in 1949, afland ca e urmarit de Securitate, pentru actiunile sale antisovietice din ‘44, este constrans sa se ascunda in padurile din zona Radautilor. In perioada 1944-1958, sunt pronuntate trei sentinte de condamnare a sa la ani grei de inchisoare. Participa la numeroase actiuni impotriva autoritatilor, alaturi de alti partizani, si trimite o serie de scrisori Militiei si Securitatii, in care explica de ce se ascunde, dar si neajunsurile si nedreptatile pe care le traiesc taranii din Bucovina din cauza colectivizarii. La un moment dat, se preda de bunavoie, dar, cum dejoaca planurile Securitatii de a-i trada pe alti partizani, in mai multe randuri, este ju