Simbolismul religios al carului şi cailor este atestat în Rig-Veda (cca 1500 î. d. H., Cf. Jean Filliozat, Les Philosophies de l’Inde, Paris: Presses universitaires de France, 1970, p. 7.), în relaţie cu opoziţia dintre Soarele Divin, Savitri, animat şi condus de Varuna de-a lungul traiectoriei sale pe bolta cerului, pe de o parte, şi Yama, zeul care stăpîneşte împărăţia morţilor, pe de altă parte. În sens ritualic, "a construi carul unui zeu" înseamnă a-i pregăti şi oferi un sacrificiu: "Aşezaţi în jurul căminului, oamenii pregătesc carul zeului (Indra) strălucitor, pur şi rapid, în timp ce pe cer strălucesc focurile dimineţii. La acest car au fost înhămaţi cei doi armăsari, frumoşi, strălucitori, impetuoşi, roşiatici şi vrednici să poarte un erou." (Cf. Rig-Veda, I, I, VI, 1-2, A. Langlois - trad., Rig-Véda ou Livre des Hymnes, Paris: Librairie d’Amérique et d’Orient Jean Maisonneuve successeur, 1984, p. 44.) Cosmologia indiană arhaică postula că soarele nu părăseşte cerul, pe durata nopţii, ci că, odată ajuns la destinaţia sa occidentală cu o faţă luminoasă, el se reîntoarce pe aceeaşi cale spre Orient, cu o faţă întunecoasă, care emite "raze negre", pentru a-şi redobîndi faţa luminoasă, în momentul răsăritului. Rig-Veda, I, III, III, 4-6 descrie magnifica trecere dioscură a Soarelui Divin: "Savitri a urcat în acest vast car ce înaintează spre noi, atotstrălucitor, încărcat cu podoabe de aur, tras de bidivii îmboldiţi cu o ţepuşă de aur, Savitri, cel care răspîndeşte mii de lumini, demn de omagiile noastre, înzestrat cu virtutea de a respinge propriile sale raze întunecate. Pe durata nopţii, caii săi negri îşi întind picioarele albe şi aduc lumina oamenilor într-un car construit din aur. Dinaintea carului Divinului Savitri se ridică deopotrivă muritorii şi toate fiinţele create. Din cele trei lumi (dyavas), două aparţin împărăţiei lui Savitri, iar cea d