Motiunea depusa de democrati impotriva actualului guvern care urmeaza sa fie votata in Parlament la inceputul acestei saptamani are mult retorica inutila (in traducere: mult bla-bla-bla) si, dupa semnalele din ultimele zile, sanse mici de a fi incununata cu succes. O paranteza a propos de motiuni la adresa guvernului Tariceanu in functiune: mult mai interesanta mi se pare motiunea a carei iminenta a fost anuntata de PSD.
Revenind la motiunea democratilor: exista un repros anume care m-a facut sa ridic, mirat, sprinceana de mai mult ori in aceste zile. S-a spus ca e deplasat ca PD sa depuna o motiunea de cenzura la adresa unui guvern din care, pina in urma cu doua luni, a facut parte. Cei care au sustinut cel mai vehement o asemenea pozitie, dar nu singurii, au fost social-democratii. E o evidenta manipulare; si, pentru ca e evidenta, manipularea are sanse mici sa produca efecte. Nici macar Basescu II nu mai poate fi, in ciuda declaratiilor sale, Basescu I; cu atit mai mult, Guvernul Tariceanu II nu mai poate fi Guvernul Tariceanu I – intre Monica Macovei si Tudor Chiuariu, pentru a lua exemplul cel mai la indemina, e o diferenta imensa si nu e, nici pe departe, singura.
De altfel, in apararea lor, liberalii insisi denunta, folosindu-se si de acest “argument”, motiunea PD-ului. E drept, fruntasii PNL mai umbla, retoric, si la alte idei: azi, de pilda, baronul melancolic, Relu Fenechiu, puncta izolarea lui Traian Basescu si il indica pe seful statului – in calitatea sa de autor al unor planuri “antidemocratice”, precum tentativa de a schimba actualul guvern – drept “principala cauza a esecurilor sale in incercarea de doborire a guvernului Tariceanu”.
Insa, si in acest din urma caz, ca si in situatia jalnicului repros adus motiunii PD (atentie: sint insa si reprosuri temenice care i se pot aduce acesteia), retorica nu a suficienta.
Motiunea dep
