Fara discutie, Romania a devenit una dintre principalele tinte europene ale investitiilor straine. Piata imobiliara a explodat, cea de retail bancar este in crestere, tot mai multe companii multinationale isi dezvolta capacitati logistice si de productie, bursa are o lichiditate din ce in ce mai mare, iar leul se apreciaza. Mai mult decat atat, pe piata romaneasca exista un potential mare de investitii, care nu poate decat sa-i faca pe oamenii de afaceri sa se gandeasca la finantarea unor noi proiecte. Cu alte cuvinte, fluxurile financiare de valuta nu numai ca nu ne mai ocolesc, ci au devenit chiar constante. In aceste conditii, putem spune ca Romania a depasit nivelul de asteptare si a ajuns la cel de acumulare. Iar intrebarea care ar trebui pusa este "ce facem cu acesti bani multi care, in sfarsit, vin?".
Teoretic, ar trebui cofinantate o serie de proiecte economico-sociale, dat fiind faptul ca in urmatorii sase ani putem primi de la Uniunea Europeana fonduri structurale in valoare de 13 miliarde de euro. Iar exemple de sectoare deficitare sunt foarte multe. Sistemul sanitar, mai ales cel din provincie, este la nivelul tarilor lumii a treia, infrastructura feroviara si cea rutiera au de recuperat o diferenta de cel putin zece ani pentru a ajunge la standardele europene, iar agricultura, in proportie de peste 80%, a ramas la limita subzistentei. Protectia mediului, transportul public urban si energia sunt alte zone in care Romania are nevoie de banii europeni. Practic insa nimic din toate acestea inca nu se intampla, pentru ca decizia guvernamentala necesara este viciata de criza politica. Pana acum, aceste disensiuni din varful Puterii au fost analizate mai mult prin prisma consecintelor pe care le-ar putea produce asupra pietelor financiare. Din fericire, acestea inca au ramas stabile. Totusi, nu trebuie sa rasuflam usurati. Investitorii nu se simt foarte co
