De câţiva ani, nivelul de trai al bătrânilor din Perişor creşte ameţitor. Nu din pensiile de CAP indexate, ci din banii câştigaţi de copiii plecaţi la muncă în străinătate.

Locuită încă din cele mai vechi timpuri - o cataramă de bronz şi un cuptor de ars ceramică din secolele III-IV descoperite aici stau mărturie pentru vechimea locurilor - comuna Perişor a fost înfiinţată prin legea administrativă din 31 martie 1864. De-a lungul timpului, a făcut parte din mai multe plase şi raioane (structuri administrative vechi) şi a avut în componenţa sa mai multe sate: Perişor, Târnava, Mărăcine, Perişoru Nou, Cetăţuia. După ultima împărţire administrativă, coumuna este alcătuită din doar două sate - Perişor şi Mărăcine - şi numără 1.823 de locuitori. „Nu este o populaţie numeroasă şi, mai mult, e o populaţie îmbătrânită. Cauzele sunt cunoscute: natalitatea în scădere şi plecarea tinerilor de la sat la oraş“, declară primarul comunei, Mariana Chipirlin.

Italia - pământul făgăduinţei

Cu toată această lipsă de forţă de muncă, de zâmbete de copii şi înghesuială la discotecile de la Căminul Cultural, comuna este vizibil înfloritoare. Pe uliţe au răsărit case frumoase - ba chiar vile mansardate - cu tractoare în curţi şi termopane la ferestre, cu maşini străine parcate la poartă, să le vadă lumea, cu băi în casă şi closete în băi, şi cu alte şi alte minunăţii, pe care neam de neamul Perişorului nu le-a visat! Toate au apărut doar de vreo câţiva ani, de când tineretul perişorean a plecat... şi n-a mai venit. În locul lor însă, feciorii şi mândrele satului au trimis bătrânilor ceva mai important decât braţe asudate care să mânuiască sapa pe ogoarele patriei: au trimis bani. Iar cu ei, familiile rămase acasă au realizat mai multe decât dacă ar fi muncit toţi, cot la cot, toate lunile anului şi zi-lumină! „La început, prin ’97-’98, au plecat câţiva“, spu