"Ma voi bate pana la capat ca tu sa ai posibilitatea de a nu fi de acord cu mine” e una dintre vorbele mari pe care le-am invatat in 1990 de la primul democrat autentic pe care l-am intalnit in viata mea, Ion Ratiu.
Sunt deci un fanatic al libertatii presei. Sunt impotriva oricaror constrangeri sau legi care sa ingradeasca presa, poate singurul lucru concret pe care l-am castigat dupa ‘89.
Cu toate acestea, in numele libertatii presei nu ai dreptul la orice, nu poti calca in picioare constiinte, nu poti distruge destine. Exista totusi o limita a bunului-simt, aia sapte ani de-acasa...
Ceea ce a facut saptamana aceasta postul OTV depaseste orice imaginatie. Felul in care a tratat postul lui Dan Diaconescu cazul elevului Bogdan, care s-a sinucis/sau nu din dragoste pentru profesoara Corina, depaseste orice imaginatie.
Anchetatorii sustineau ca Bogdan s-a sinucis, postul o tine langa cu omoratul. Detectorul de minciuni dezvaluise faptul ca profesoara nu minte, dar Luis Lazarus, acest Goebbels al tubului catodic, strangea din dinti si striga cu ochi rascolitori in ecran: „De ce minti Corina!? Cum ai pacalit detectorul!?”.
Nimic nu a parut ca-i poate opri pe acesti justitiari de mucava de la retorica lor autosuficienta de Sherlock Holmes dambovitean: imagini cu adolescentul prabusit, fotografia Corinei difuzata pana la refuz cu mesajul mai mult sau mai putin subliminal: iata criminala. Zambete condescendente, rictusuri ce pareau a spune: „Nu ne prostiti, noi stim adevarul, ea este criminala!”.
Este imoral ceea ce a facut aceasta profesorasa, care s-a incurcat cu un pusti crud, dar linsajul mediatic la care a fost supusa este inuman. A fost scuipata pe strada, are cosmaruri. Daca s-ar arunca - Doamne fereste! - pe fereastra, cine-ar fi asasinul moral?
Ieri, Agentia de Monitorizare a Presei a