Şi-a strâns cei 74 de ani de viaţă pe hârtie. Anii de armată, vremea CAP-ului, nunţi, înmormântări - toate au încăput într-un teanc de caiete. Şi toate evenimentele importante din viaţă au fost descrise în versuri, compuse după priceperea şi îndemânarea unui ţăran cu şapte clase.
L-am căutat acasă, după numele luat de la primărie: Andrei D. Constantin. L-am găsit însă după poreclă: „Telă al lu’ Matei, şofer din ’53“. Cu alte cuvinte, poetul din Perişor pe care îl cunoaşte toată suflarea comunei pentru sutele de versuri pe care le-a compus cu fiecare om şi ocazie. „Uite una pentru unu’ din sat care a iubit o femeie, a lăsat-o şi a luat alta“, intră în problemă bătrânul, scotocind printre hârtiile îngălbenite poezioara buclucaşă, care l-a făcut faimos pe sătean. O găseşte şi citeşte titlul:
„Poezie de viaţă gria
Nu ştiu, Doamne, ce să fac,
Amărât şi supărat,
Amărât din tinereţi,
Pân’ la jumătatea vieţii.
Nu ştiu cin’ m-a blestemat
Să nu am suflet curat,
Curat din pântecile mele,
Eu şi cu a mea muiere,
Pentru când vin zile grele...“
Inspirat din viaţa ţăranilor
Nea Telă îşi drege vocea, emoţionat de amintirea orelor de inspiraţie care au dus la crearea acestui poem local - nu mai departe chiar de acum câteva luni. „Nu m-a lăsat haru’ nici acum, la bătrâneţe“, se apreciază bărbatul, cu modestia mijită într-un zâmbet ştirb. „Ehee, ce compuneam eu când eram mai tânăr...“. Şi, cu înfigurare, scoate din teanc o foaie cu socoteli de clasa a patra.
„De la nepoţi e asta, îmi mai dau ei hârtie când rămân fără“, explică poetul şi întoarce repede foaia. Bătrânul se concentrează o clipă şi citeşte, rar, printre cei doi dinţi rămaşi încă pe meterezele gingiilor.
„Aspectele comunei Perişor în timpul colectivului:
În comuna Perişor,
Totul e delăsător,
În toate sectoarele,
