Dintre toţi jucătorii de şah care au obţinut titlul de „maestru“, doar unu la sută sunt de sex feminin. Această situaţie nu are legătură cu faptul că femeile ar fi dotate cu o capacitate intelectuală mai mică, ci cu faptul că doamnele încep jocul cu sentimentul că ele nu au nici o şansă să câştige în faţa unui bărbat, potrivit unui studiu publicat recent de Independent on Sunday.
Şahul este considerat de mulţi drept un sport rezervat sexului puternic, iar dominaţia jucătorilor bărbaţi tinde să arate că această teorie este bine fondată. Un nou studiu italian repune în discuţie toate aspectele. Potrivit cercetătorilor, percepţia celor două sexe faţă de acest joc este esenţială în evoluţia unei partide. Jucătoarele sunt mult mai bune atunci când sunt puse faţă în faţă cu altă femeie.
Însă, atunci când adversarul lor este de sex masculin, calitatea prestaţiei lor este redusă cu 50 la sută deoarece pornesc cu ideea că nu au nici o şansă de a câştiga. Pe lângă această teamă de eşec şi lipsă de încredere în sine, atunci când sunt puse faţă în faţă cu un bărbat, există încă un motiv care poate explica slabele rezultate ale doamnelor, după cum a precizat cea mai bună jucătoare de şah din Marea Britanie, Susan Lalic. „Femeile sunt mai puţin obsedate de anumite lucruri decât bărbaţii“, a spus Susan Lalic, subliniind că ea a preferat mereu să joace împotriva bărbaţilor. Dintre toţi jucătorii de şah care au obţinut titlul de „maestru“, doar unu la sută sunt de sex feminin. Această situaţie nu are legătură cu faptul că femeile ar fi dotate cu o capacitate intelectuală mai mică, ci cu faptul că doamnele încep jocul cu sentimentul că ele nu au nici o şansă să câştige în faţa unui bărbat, potrivit unui studiu publicat recent de Independent on Sunday.
Şahul este considerat de mulţi drept un sport rezervat sexului puternic, iar dominaţia jucătorilor bărbaţi
