Cine nu a auzit de Urmuz, Michel Butor sau Virginia Woolf este un ignorant sau, cum ar spune o căntăreaţă care foloseşte excesiv cuvăntul: "Un mitocan!". Avem de-a face cu

dispreţul dublat de un sentiment de superioritate al unui "intelectual" care işi rezervă dreptul de a ignora ştiinţa, fie ea şi in forma diluată a popularizării.

Situaţia justifică sau măcar explică frica mamelor care işi văd odrasla băgănd in gură un creion şi se tem că va suferi o intoxicaţie cu plumb. La fel, entuziasmul unor politicieni pentru hidrogen pe post de combustibil al viitorului sau teama unora faţă de clonare, care va produce o gloată de strigoi.

Presa se ocupă de preferinţă de luptele din arena ştiinţifică şi nu de educaţie. Astfel ajungem la situaţia in care lumea de astăzi este invadată de astrologi, vindecători miraculoşi, specialişti in grafologie şi clarvăzători care dau şi consultaţii telefonice.

Costul ignoranţei este multiplu şi in continuă creştere. El se reflectă in politică prin decizii nejustificate şi neinspirate, in medicină prin tratamente de mult depăşite, in societate prin scăderea competitivităţii. Să nu uităm şi de costul moral, a ignora progresele cunoaşterii este un fapt la fel de grav, ca şi abandonul unei capodopere intr-o magazie prost aerisită.

Cartea semnată de Natalie Angier: "O călătorie in grabă prin frumoasa lume a ştiinţei" se ocupă nu de marile noutăţi, ci de elementele de bază ale cunoaşterii ştiinţifice. Ştiinţa este pentru autoare ceva pur şi simplu frumos, care merită să fie cunoscut in orice caz şi nu numai dacă ne ajută să ne salvăm planeta de la pieire, să imbătrănim mai graţios sau să rezistăm la concurenţă.

Efortul de a inţelege lumea fără a face apel la minciuni convenţionale, iată o definiţie convingătoare a nevoii de educaţie ştiinţifică. Ar fi esenţiale cunoştinţe ele