Graţie televiziunilor de nişă, singurele cu adevărat căştigătoare dintr-un război politic fără nici o noimă, azi ne vom mai delecta cu o moţiune de cenzură. Asta după ce la finele săptămănii trecute s-a jucat, tot in live-uri de sfărşitul lumii, un alt episod din dramoleta ieftină "consultări la Cotroceni".
De la instalarea aproape frauduloasă a noii puteri, in decembrie 2004, Romănia e intr-o criză politică perpetuă. Incepănd cu momentul T 0, cănd i s-a năzărit că foştii umanişti (de care se rugase cu două săptămăni in urmă să rupă alianţa cu PSD) au devenit subit "soluţia imorală", cum nu-i intră Jucătorului măna-n colac, cum ţara are nevoie de alegeri anticipate. Sau, ca să fiu căt mai riguros, de orice alt premier in afară de Manechin. Sigur, l-ar prefera pe Theodor Stolojan, poate cel mai neperformant premier postrevoluţionar, un om care nu mai are de-mult păreri proprii. După ce s-a gudurat jalnic pe lăngă Ion Iliescu, "dragă Stolo" a trădat, in lacrimile partenerului său politic, PNL taman inaintea alegerilor prezidenţiale, pretăndu-se ulterior la a-l rupe alături de o mănă de carierişti ieftini. Totul, numai şi numai pentru a ajunge la ciolanul afumat fluturat pe sub nas de Traian Băsescu. La o adică, insă, numai şi numai ca  să-şi facă omuâ providenţial damblaua, ar merg pe piaţă şi cacealmalele Monica Macovei sau Vasile Blaga.
Numai că Tăriceanu - un premier cel puţin la fel de mediocru pe căt e şi Băsescu in calitate de şef de stat - s-a pus catăreşte pe călcăie şi continuă să se ambiţioneze. Nu vrea omul să demisioneze şi pace, aşa că ţara o ţine dintr-o panaramă-n alta. Termenul panaramă (i-aş fi putut spune şi bălci sinistru fără să mi se clintească vreun muşchi pe faţă) nu e, după părerea mea, nici un pic exagerat. Ceea ce s-a intămplat in ultimii doi ani şi jumătate la vărful vieţii publice numai politică responsabilă
